Romii, feminismul și teatrul

Actrița Mihaela Drăgan dă voce femeilor rome

De: Sarah Bioly, traducere Ana Ivasiuc

Sâmbătă, 2 aprilie 2016

col_MG_9502
foto: Bogdan Dumitrescu

O femeie în rochie albă, cu voal. Încă nu se vede cine e sub voal. Toți ochii sunt îndreptați către mireasă și așteaptă să se ridice voalul. Apoi, încet-încet, fata lasă să cadă voalul și iată cum apare o frumusețe cum doar miresele pot avea în ziua nunții. Părul îi este împletit în cozi. Două motive roșii strălucesc pe rochia albă ca niște picături de sânge vărsate în omăt de mama Albei ca Zăpada. Apoi își spune povestea întunecată, în contrast cu strălucirea ei exterioară.

Del Duma” este un spectacol al trupei de treatru Giuvlipen, în care patru femei rome spun o poveste despre căsătoriile forțate. Însă cine speră că acestea provin din stereotipuri și clișee devine dezamăgit când o cunoaște pe Mihaela Drăgan. Tânăra nu vine dintr-o altă lume sau de pe o altă planetă, ci din micul sat Cândești. Cu toate acestea, după spectacole i se pun întrebări ciudate, care arată cum cunoștințele despre romi sunt de fapt, în mare parte, prejudecăți. Nu pentru că oamenii ar fi rasiști, ci pentru că nu au avut de fapt de-a face cu acest grup etnic. În spectacolele trupei Giuvlipen, a cărei co-fondatoare este, actrița vizează prejudecățile, arătând cum de cele mai multe ori, acestea pot fi ridicol de simpliste. Prin acest lucru, ea dorește să-i apropie pe români de cultura romă, schimbându-le mentalitatea.

Romii – un stigmat


Nu e simplu să fii romnie (femeie romă, n.t.). Multe din ele își ascund originea, și asta nu doar în România. Mihaela povestește cum a devenit activistă nu din cauză că e romnie, ci pentru că a simțit pe propria piele ce înseamnă să
ai această identitate. Pentru a intra la facultate, a concurat pentru unul din cele trei locuri rezervate romilor. A reușit, însă totodată originea sa a devenit cunoscută tuturor. Ca urmare, mulți au redus-o la stereotipurile predominante despre romi. Această reacție, spune Mihaela, a fost o noutate pentru ea, făcând-o să se întrebe de ce oamenii se purtau astfel și de ce ar trebui de fapt să-i fie rușine.

În vara anului 2014, ea a fondat împreună cu alte două actrițe, Zita Moldovan și Elena Duminică, trupa de teatru Giuvlipen. Mihaela a fost cea care i-a dat acest nume, dorindu-și un cuvânt care să le reprezinte în mod clar pe femeile rome. Astfel, cuvântului giuvli” (femeie), i-a adăugat sufixul –pen, formând astfel conceptul de feminism în limba romani. Mai mult decât un program de divertisment, Giuvlipen este mai degrabă un purtător de cuvânt pentru femeile rome – un fel de telescop îndreptat către un segment căruia i s-a acordat până acum prea puțină atenție. Problemele și nedreptățile pe care le suferă femeile rome devin prin Giuvlipen vizibile. Nu a fost simplu să găsească persoane profesioniste și în același timp interesate de activism, povestește Mihaela. Ea însăși jucase deja în două piese – printre care și un One-Woman-Show – însă lipsea un regizor de teatru profesionist de origine romă, cineva cu care să colaboreze, care să-i dea încredere și să aibă o afinitate cu grupul vizat. Căci pentru Mihaela era important să existe o trupă de teatru a femeilor rome, pentru femei rome. Iar atunci când lucrează și cu vreun bărbat, Mihaela spune râzând: Stați liniștite, l-am testat bine.”

IMG_8576
foto: Adi Bulboaca

 

Poveștile femeilor rome

În luna mai vor începe reprezentațiile celui de-al patrulea spectacol, Iovan”, în care publicul este invitat într-un sătuc de romi. Povestea se țese în jurul celei mai tinere dintre fetele unei familii, care dorește să meargă pe propriul ei drum. Conflictul se construiește astfel între dorința puternică a fetei și nevoia familiei de a o proteja. Ca soluție, familia nu întrevede decât o căsătorie forțată cu un bărbat mai în vârstă, prin care se asigură că fata rămâne acasă. Iovan” povestește despre protecția pe care familiile rome doresc s-o asigure copiilor lor și despre partea negativă a acesteia. În același timp, fata se confruntă cu un conflict interior: cu toate că dorește să-și urmeze propria cale, își iubește familia. La fel ca prima piesă – Del Duma – Vorbește-le despre mine”, spectacolul are drept scop să facă auzite poveștile femeilor rome. Din reacțiile publicului, se observă noutatea de a-i avea pe romi drept subiect principal al unui spectacol. Mulți îi mulțumesc actrițelor pentru implicarea lor, alții plâng pur și simplu. Mulți au fost foarte mirați de ideea unei trupe de teatru rome, ca și cum ar fi o surpriză că și femeile rome au o poveste de spus”.

Ascultând poveștile Mihaelei, nu știi dacă să te enervezi sau să râzi. Să te enervezi din cauză că mulți păstrează prejudecăți atât de simpliste, sau să te amuzi pentru că acestea provoacă situații grotești. Mihaela povestește despre o întâlnire amoroasă a unei prietene: Românul pregătise ceva special în acea zi. El știa că prietena mea e credincioasă, așa că a dus-o la o biserică. La sfarșitul întâlnirii, pentru a termina într-un mod special, i-a propus să meargă la un sex-shop. Ce s-o fi gândit el, că pentru o femeie romă, focoasă” și sălbatică”, o jucărie sexuală ar fi cel mai potrivit cadou. Mda, s-a înșelat”, râde Mihaela.

Giuvlipen aduce însă în discuție și problemele interne ale comunității romilor. Tradiția le prescrie femeilor rome cum să se îmbrace, de exemplu. Una dintre actrițele din Gadjo Dildo, Zita Moldovan care lucrează la televiziune, se confruntă cu astfel de probleme. „Îi place să poarte fuste scurte și de aceea i se fac mereu observații: ‚Doamne, asta nu e tradiția noastră, ar trebui să-ți fie rușine, așa nu poți să crești copii!”. Chiar și pe Facebook apar astfel de comentarii aproape sub fiecare fotografie cu haine „nepotrivite”, contestându-i dreptul de a alege singură cum vrea să se îmbrace. Ambele întâmplări le-au inspirat pe actrițe să creeze cea de-a doua piesă de treatru, „Gadjo Dildo”, care vorbește despre hipersexualizarea femeilor rome.

IMG_8440
foto: Adi Bulboaca

 

 

Suntem luptătoare, nu victime

Femeile rome se confruntă cu o dublă discriminare, spune Mihaela: „Trebuie să facă față și rasismului, dar și sexismului”. Ura inexplicabilă cu care se confruntă ele a culminat în campania unui partid extremist, în care femeilor rome li se ofereau bani pentru a nu mai avea copii, fiind reprezentate în mod stereotip. Astfel de mesaje au servit drept platformă pentru răspândirea ideologiei extremiste. Dar chiar și în sânul familiei, femeile sunt uneori expuse unor comportamente sexiste. „Del Duma” vorbește nu doar despre căsătoriile forțate, ci și despre violența domestică cu care se confruntă adeseori femeile. Actrițele își invită publicul la spectacole și încearcă să poarte un dialog despre experiențele trăite, pentru ca femeile să știe că nu sunt singure. Discuțiile sunt mai ales despre violența fizică pe care au trăit-o femeile. Căsătoriile forțate sunt mai degrabă o problemă a generației trecute”, povestește Mihaela din experiențele sale. „Mulți tineri le spun de fapt părinților: eu n-am să mă căsătoresc cu prietena mea așa devreme ca tine”.

Pentru a produce o schimbare și a-i atenționa pe actorii politici, Mihaela se folosește de artă și de dialog. „Mulți cred că situația noastră nu se poate schimba cu nimic, că așa suntem noi, romii”, oftează Mihaela. Cum sunt însă romii? Pentru mulți, „natura romilor” constă pur și simplu din clișeele care le sunt atribuite, și pe care Mihaela le expune cu ajutorul teatrului. Romii sunt învinovățiți chiar ei pentru multe din problemele lor. Chiar și în cazul evacuărilor: la urma urmei, mulți cred că de cele mai multe ori romii știu că îi așteaptă o evacuare. Așa o fi? În cel de-al treilea spectacol al trupei Giuvlipen, „La Harneală”, o femeie romă ia cuvântul: „Mereu mi-am plătit chiria și impozitele și totuși am fost evacuată; a trebuit să stau în stradă patru luni până am primit o locuință socială de la primărie. Nici acum n-am hârtiile, cu toate că în fiecare lună merg să le cer. Aș putea din nou să fiu evacuată în orice moment, dacă s-ar închiria locuința altminteri”. În ciuda multor discriminări, Mihaela nu le privește pe femeile rome ca fiind lipsite de apărare. Ea însăși e convinsă: „Vom găsi o soluție pentru a fi respectate, pentru că suntem luptătoare, nu victime!”

DSC_5799
foto: Bogdan Dumitrescu

 

Sursa: http://www.adz.ro/artikel/artikel/roma-feminismus-und-theater/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s